Asociaţia Filantropică Creștin Ortodoxă
a Prietenilor Mănăstirii Pantocrator din Melissochori «Sfântul Grigorie Palama»
Shopping cart : 0 | 0,00

Cuviosul Paisie Aghioritul - cuvinte duhovnicesti (I) Cu durere si dragoste pentru omul contemporan.

Product: SOU-RO-01


Out of stock

Cuviosul Paisie Aghioritul
cuvinte duhovnicesti (I)

Cu durere si dragoste pentru omul contemporan.

Prin adormirea sa in Iulie 1994, fericitul Stareţ Paisie  a lăsat o moştenire duhovnicească: învăţătura sa. Monah simplu, cu cu puţine cunoştinţe aşe şcolii primare, dar bogat dupa înţelepciunea lui Dumnezeu, el s-a golit pe sine pentru aproapele său. Învăţătura sa n-a fost predică sau cateheză. Făcându-şi din Evanghelie norma de viaţă, învăţătura sa izvora din însăşi viaţa sa, al cărei semn era dragostea. S-a instruit pe sieşi dupa Evangelie normă de viaţă, de aceea mai intâi chipul său era cel care îi învăţa pe oameni, precum şi dragostea sa evanghelică şi cuvântul său luminat. Când primea diferiţi oameni, cu toate particularităţile lor, nu numai că ascultă în mod simplu şi cu răbdare problemele, pe care aceştia i le incredinţau, ci cu sfânta lui simplitate şi dicernământ intra adânc în inimile lor, şi durerea, neliniştea şi problemele lor le făcea ale sale. Şi atunci, încet-încet se săvârşea minunea: schimbarea omului.

''Dumnezeu – spunea el – face minuni când cineva participă cu inima sa la durerea celuilalt''.

Citiţi mai jos cuprinsul cărţii şi fragmente din cuvintele staretului.


Mărimea: 13 x 20
Pagini: 384
Coperţi: cartonate
ISBN: 973-86040-6-0




Marturisirea taie drepturile diavolului

„Cel putin sa mearga oamenii la un duhovnic sa se marturiseasca, spre a se îndeparta înrîurirea diavoleasca de la ei, ca sa poata gîndi putin. Acum nu pot nici macar gîndi din pricina influentei diavolesti. Pocainta, marturisirea taie drepturile diavolului. Cu putin timp mai înainte a venit în Sfîntul Munte un vrajitor si a îngradit în tarusi si plasa o portiune de teren aproape de Coliba mea. Daca trecea pe acolo unul nemarturisit, patea ceva rau. Nu stia de unde-i vine. Cum le-am vazut, am facut cruce si am trecut prin mijloc; le-am destramat.

>Dupa aceea vrajitorul a venit la Coliba, mi-a spus toate planurile lui si si-a ars cartile. Asupra unuia ce este credincios, merge la biserica, se marturiseste, se împartaseste, diavolul nu are nici o putere, nici o stapînire. Face numai putin "ham-ham", ca un caine ce nu are dinti. Însa asupra unuia ce nu e credincios si îi da drepturi, are mare stapînire. Îl poate omorî; are dinti si îl sfîsie. Potrivit cu drepturile ce i le da un suflet, este si stapînirea diavolului asupra lui.

Daca un om o ia razna de la poruncile lui Dumnezeu, îl lupta dupa aceea patimile. Si daca lasa cineva sa-l razboiasca patimile, nu mai e nevoie de diavol ca sa-l razboiasca. Si diavolii au "specializare". Lovesc pe om tac-tac, asa fel ca sa-i afle suferinta, neputinta, si sa-l razboiasca. E nevoie de atentie, ca sa închidem usile si ferestrele - simturile - sa nu lasam fisuri ispitei si sa intre vrajmasul pe acolo unde sînt punctele slabe. Daca lasi chiar si o crapatura deschisa, poate intra si îti va face pagube. Diavolul intra în om, cînd exista noroi în inima sa, nu se apropie de faptura curata a lui Dumnezeu.

Daca se va curati inima de noroi, vrajmasul fuge si vine iarasi Hristos. Ca si mistretul, care cînd nu afla noroi, guita si pleaca. La fel si diavolul nu se apropie de inima ce nu are mocirla. Ce treaba are în inima curata si smerita ? Daca vedem însa casa noastra - inima noastra - ca este casa veche si vrajmasul locuieste în ea, trebuie îndata s-o darîmam, ca sa fuga si chiriasul nostru cel rau, adica aghiuta. Pentru ca atunci cînd pacatul se învecheste în om, diavolul, fireste, dobîndeste mai multe drepturi.

Smerenia topeste pe diavol

Smerenia are mare putere si topeste pe diavolul. Este cel mai puternic soc pentru diavol. Acolo unde exista smerenie, diavolul nu are loc. Si acolo unde nu exista diavol, e firesc sa nu existe ispite. Odata un pustnic a silit pe un aghiuta sa spuna: "Sfinte Dumnezeule ...". A spus aghiuta: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte", dar nu spunea "miluieste-ne pe noi". Spune: "miluieste-ne pe noi!". Nimic. Daca ar fi spus, ar fi devenit înger. Toate le spune aghiuta, dar pe "miluieste-ma" nu-l spune, pentru ca trebuie smerenie. "Miluieste-ma" are smerenie si sufletul ce îl rosteste primeste mila cea mare a lui Dumnezeu.

Parinte, intotdeauna este rau sa doresti ceva ?

- Nu, dorinta inimii nu este rea in sine. Ci atunci cand lucrurile, fie si nepacatoase, imi iau o bucata din inima, imi slabesc dragostea mea fata de Hristos. Aceasta dorinta este rea, pentru ca vrajmasul imi taie dragostea mea de la Hristos. Cand doresc un lucru pretios, o carte de pilda, si imi ia o parte din inima, atunci asta e un rau. De ce o carte sa-mi ia o parte din inima? Cartea sa o doresc, sau pe Hristos sa-L ravnesc? Orice dorinta, oricat de buna ar parea, nu este mai buna ca a dori cineva pe Hristos sau pe Maica Domnului. Cand imi dau inima lui Dumnezeu, este cu putinta ca Dumnezeu sa nu mi se dea in intregime mie? Dumnezeu cere inima omului. “Da-mi, fiule, inima ta“ (Pilde 25,26). Daca omul ii da inima sa, dupa aceea, Dumnezeu ii va da orice va iubi inima sa, numai sa nu-l vatame. Numai cand se daruieste lui Hristos inima nu se iroseste si numai in Hristos afli legatura cea bogata a dragostei dumnezeiesti in aceasta viata, iar in cealalta, cea vesnica, veselia dumnezeiasca.

Trebuie sa evitam lucrurile lumesti, ca sa nu ne rapeasca inima si sa ne folosim de cele simple, numai pentru a ne sluji de ele. Sa ne ingrijim insa sa fie sobre. Daca doresc sa folosesc un lucru frumos, inseamna ca dau toata inima mea frumusetii si pentru Dumnezeu nu ramane nici o bucatica. Treci pe undeva si vezi o casa cu marmura, cu o infatisare frumoasa, cu sculpturi, etc. Te minunezi de pietre, de caramizi si iti lasi inima ta acolo. Sau vezi intr-un magazin niste rame frumoase pentru ochelarii tai si le doresti. Daca nu le cumperi, iti lasi inima ta in magazin. Daca le cumperi, iti atarni inima de ramele ce le porti. In special femeile sunt furate usor. Putine sunt acelea care nu-si vand inima celor desarte. Vreau sa spun ca diavolul le fura bogatia inimii lor cu toate cele lumesti, colorate, stralucitoare. Una are nevoie de o farfurie ? Va cauta sa afle o farfurie cu flori. Ca si cum s-ar acri mancarea daca farfuria nu are flori. Unele femei duhovnicesti sunt miscate de lucruri parute serioase, de un vultur cu doua capete, de pilda. Iar dupa aceea intreaba: “De ce nu ne misca cele duhovnicesti?” Cum sa te miste, daca inima ta e imprastiata in dulapuri, intre farfurii? Nu ai inima, ci numai carne, inlauntrul careia bate tic-tacul mecanic, ca ceasul, numai ca sa poti merge. Pentru ca putin din inima merge la un lucru, putin la altul iar pentru Hristos nu ramane nimic.


Dumnezeu nu ne paraseşte.

Bine că nu ne părăseşte Dumnezeu. Bunul Dumnezeu păzeşte cu amândouă mâinile Sale lumea contemporană; mai demult o ocrotea numai cu una. Astăzi însă, în mijlocul atâtor primejdii în care trăieşte omul, Dumnezeu îl păzeşte precum mama pe pruncul ei atunci când începe să păşească. Astăzi mai mult decât odinioară ne ajută Hristos, Maica Domnului, Sfinţii, dar noi nu înţelegem. Unde ar fi fost lumea dacă ei n-ar fi ajutat!... Cea mai mare parte a oamenilor ia medicamente şi sunt intr-o stare... Unul este beat, altul deznădăjduit, altul ameţit, iar altul nedormitde dureri. Si ii vezi pe toti acestia cum conduc masini, motociclete, fac munci periculoase, manuiesc utilaje primejdioase. Dar oare toti acestia sunt in stare sa conduca? Lumea de mult ar fi putut fi distrusa de unii ca acestia. Cum ne pazeste Dumnezeu si noi nu pricepem.

Însemnare biografică (7)

Prolog (9)

Introducere din civntele stareţului (21)

PARTEA ÎNTÂI
PĂCATUL ŞI DIAVOLUL

Capitoul 1
Păcatul a devenit modă (39)

Capitolul 2
În zilele noastre diavolul seceră (47)

Capitolul 3
Duhul lumesc (66)

Capitolul 4
Nedreptatea este un mare păcat (83)

Capitolul 5
''Binecuvantaţi şi nu blestemaţi'' (101)

Capitolul 6
Păcatul aduce nenorociri (114)

PARTEA A DOUA
CIVILIYAŢIA CONTEMPORANĂ

Capitolul 1
Înţelepciunea lui Dumneyeu şi mediul (1319)

Capitolul 2

Epoca multor înlesniri este de faot cea a multor greutăţi (146)


Capitolul 3
Simplificaţi-vă viaţa, ca să se îndepărteze stresul (162)

Capitolul 4
Zgomotul exterior şi liniştea interioară (184)

Capitolul 5
Grija cea multa depărtează de Dumnezeu (197)

PARTEA A TREIA
DUHUL LUI DUMNEZEU ŞI DUHUL LUMII

Capitolul 1
Instruirea şi cunoaşterea lumeasca (213)

Capitolul 2
Rţionalimsul în epoca noastră (223)

Capitolul 3
Tânara generaţie (248)

Capitolul 4
Obrăznicia şi lipsa de respect (273)


Capitolul 5
Neorânduială lăuntrică şi înfăţişare exterioară (290)

PARTEA A PATRA
BISERICA ÎN EPOCA NOASTRĂ

Capitolul 1

Învăţământul (307)
Capitolul 2
Cler şi biserică (322)

Capitolul 3
Sărbători şi zile nelucrătoare (349)

Capitolul 4
Tradiţia ortodoxă (360)





Need information?
+30 23940 72744
twitter twitter
Login-iconLogin
active³ 5.4 · IPS κατασκευή E-shop · Disclaimer